Conform unui nou raport al UNICEF, se estimează că, la nivel global, 240 de milioane de copii au dizabilități. Copiii cu dizabilități sunt dezavantajați comparativ cu cei fără dizabilități din perspectiva majorității măsurilor care vizează bunăstarea acestora, arată raportul.
„Noua cercetare confirmă ceea ce deja știam: în realizarea drepturilor lor, copiii cu dizabilități se confruntă cu provocări multiple, adesea agravante. De la accesul la educație și până la posibilitatea de a li se citi ceva acasă, probabilitatea ca minorii cu dizabilități să fie incluși sau auziți este mai mică în cazul celor mai multe dintre măsuri. Prea des copiii cu dizabilități sunt, pur și simplu, lăsați în urmă”, a declarat Henrietta Fore, Director Executiv al UNICEF.
Raportul cuprinde date internaționale comparabile din 42 de țări și acoperă peste 60 de indicatori privind bunăstarea copiilor, de la alimentație și sănătate, la accesul la apă și salubritate, la protecția împotriva violenței și la educație. Acești indicatori sunt dezagregați pe criteriile: tipul și severitatea dificultății funcționale, sex, situație economică și țară. Raportul evidențiază barierele care stau în calea participării depline a copiilor cu dizabilități în societățile din care fac parte, precum și modul în care aceste bariere se traduc deseori în efecte negative asupra sănătății și vieții sociale.
Comparativ cu cei fără dizabilități, copiii cu dizabilități prezintă:
- o probabilitate cu 24% mai mică să beneficieze de stimulare și afecțiune în copilăria timpurie;
- o probabilitate cu 42% mai mică să dețină competențe de citire și aritmetică de bază;
- o probabilitate cu 25% mai mare să sufere de distrofie și cu 34% mai mare să aibă deficit de creștere;
- o probabilitate cu 53% mai mare să prezinte simptome de infecție respiratorie acută;
- o probabilitate cu 49% mai mare să nu fi mers niciodată la școală;
- o probabilitate cu 47% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul primar, cu 33% mai mare să nu fie incluși în învățământul gimnazial și cu 27% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul secundar superior;
- o probabilitate cu 51% mai mare să se simtă nefericiți;
- o probabilitate cu 41% mai mare să se simtă discriminați;
- o probabilitate cu 32% mai mare să fie supuși unor pedepse corporale severe.
Totuși, modul în care este trăită dizabilitatea diferă foarte mult. Analiza demonstrează că există o gamă de riscuri și de efecte care depinde de tipul dizabilității, de locul unde trăiește copilul și de serviciile la care are acces. Acest fapt subliniază importanța proiectării unor soluții țintite împotriva inechităților.
Accesul la educație este una din temele examinate în raport. Deși există consens privind importanța educației, copiii cu dizabilități continuă să rămână în urmă. Raportul constată că minorii cărora le este greu să comunice și să se îngrijească singuri prezintă cea mai mare probabilitate de a nu fi cuprinși în învățământ, indiferent de nivelul de educație. Rata de cuprindere școlară este mai mică în rândul copiilor cu dizabilități, iar disparitățile devin și mai mari când se ia în calcul și severitatea dizabilității.
„Educația incluzivă nu poate fi considerată un lux. Pentru mult prea mult timp, copiii cu dizabilități au fost excluși din societate într-un mod în care nu ar trebui să fie exclus niciun copil. Experiența mea de viață ca femeie cu dizabilități confirmă această afirmație. Niciun copil, în special cei mai vulnerabili, nu trebuie să fie obligat să lupte pentru drepturile sale singur. Avem nevoie ca guvernele, alte părți interesate și ONG-urile să ia măsuri pentru ca minorii cu dizabilități să beneficieze de acces egal și incluziv la educație”, a spus Maria Alexandrova, în vârstă de 20 de ani, tânără din Bulgaria care promovează educația incluzivă.
UNICEF lucrează cu partenerii săi la nivel internațional și local pentru a contribui la realizarea drepturilor copiilor cu dizabilități. Toți copiii, inclusiv cei cu dizabilități, trebuie să aibă un cuvânt de spus în problemele care le afectează viața, precum și șansa de a își realiza potențialul și de a își afirma drepturile. UNICEF face apel către guverne:
- Să asigure șanse egale copiilor cu dizabilități. Guvernele trebuie să lucreze împreună cu persoanele cu dizabilități în vederea eliminării barierelor fizice, de comunicare și de atitudine care le țin pe acestea din urmă în afara societății, asigurând înregistrarea nașterii, servicii de sănătate, alimentație și alimentare cu apă incluzive, educație echitabilă și acces la tehnologii de asistență. De asemenea, trebuie să facă demersuri pentru eradicarea stigmei și a discriminării din toate comunitățile.
- Să consulte persoanele cu dizabilități și, în prestarea unor servicii incluzive și echitabile de educație, să țină cont de gama integrală de dizabilități și de nevoile specifice ale copiilor și ale familiilor acestora. Astfel de servicii cuprind, printre altele, îngrijiri receptive și politici favorabile familiei, asistență psihiatrică și psihosocială, ocrotire împotriva abuzului și neglijării.
Analiza urmărește să sporească incluziunea celor 10% din copiii și tinerii din întreaga lume care au dizabilități, prin asigurarea condițiilor ca aceștia să fie luați în evidență, consultați și luați în seamă în procesele decizionale.
Noua estimare privind numărul copiilor cu dizabilități din lume este mai mare decât cea anterioară, având la bază o înțelegere mai semnificativă și mai incluzivă ale dizabilităților, care ia în calcul dificultățile din mai multe domenii funcționale, precum și simptomele anxietății și depresiei.
„Excluziunea este deseori consecința invizibilității. Foarte mult timp, nu am avut la dispoziție date sigure privind numărul copiilor cu dizabilități. Dacă nu îi numărăm, nu îi consultăm și nu îi luăm în seamă pe acești copii, nu reușim să îi ajutăm să își realizeze vastul lor potențial”, a afirmat Fore.