Italia și România au împărtășit joi experiențe și practici despre îngrijirea alternativă a copiilor din ambele țări, precum și despre eforturile continue de prevenire a separării copiilor de familiile lor și de finalizare a proceselor de dezinstituționalizare.
Recunoscând importanța acordată sprijinirii copiilor care nu se află în îngrijirea familiei, atât în cadrul Planurilor Naționale de Acțiune pentru implementarea Recomandării UE privind Garanția Copilului în ambele țări, precum și în cadrul Strategiilor UE și Naționale pentru Drepturile Copilului, evenimentul organizat la Guvern a oferit ocazia schimbului de cunoștințe.
De asemenea, a pus bazele înființării de rețele de practicieni din Italia și România pentru schimbul de practici pozitive și îmbunătățirea continuă a standardelor de îngrijire.
„România a făcut multe progrese în prevenirea separării familiei și în furnizarea de îngrijire de calitate de tip familial pentru copiii aflați în sistemul de protecție specială, având multe practici de împărtășit. În același timp, învățarea din experiența altor țări, precum Italia, este o oportunitate deosebită, deoarece depunem eforturi constante pentru a îmbunătăți viața copiilor și a familiilor. Această Conferință este un punct de plecare esențial pentru o colaborare consolidată între autorități și practicieni din acest domeniu. Este o inițiativă centrată în jurul copilului și a diferitelor faze cheie ale procesului de îngrijire alternativă. Sperăm că astăzi este un pas către un cadru de colaborare mai larg între Italia și România”, a declarat Natalia Intotero, ministrul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse.
„Având în vedere legătura dintre țările și dintre popoarele noastre și colaborarea puternică în atât de multe domenii diverse, în conformitate cu parteneriatul strategic bilateral reînnoit în februarie anul trecut, conferința de astăzi ne aduce și mai aproape, în jurul efortului comun de a îmbunătăți viața copiilor și de a sprijini familiile. Italia a acumulat o mulțime de practici pozitive în domeniul îngrijirii alternative, inclusiv în ultimii ani, ca parte a pilotării Garanției pentru Copii. Deoarece în curând vom împlini 35 de ani de la adoptarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului, conferința de astăzi și consolidarea colaborării în beneficiul copiilor au o importanță deosebită pentru ambele țări”, a declarat E.S. Dl. Alfredo Durante Mangoni, Ambasador al Italiei în România.
Adoptată în 2021, Garanția Europeană pentru Copii este o recomandare a Consiliului Uniunii Europene, care vizează asigurarea luării măsurilor necesare de către toate statele membre pentru garantarea accesului la servicii de calitate și gratuite sau la prețuri accesibile pentru toți copiii din Uniunea Europeană (UE), în special pentru cei mai vulnerabili, pentru a contracara sărăcia și excluziunea socială.
UNICEF a jucat un rol important la nivelul UE în procesul de dezvoltare și testare a Garanției pentru Copii, inclusiv prin parteneriatul său cu Comisia Europeană pentru a sprijini țările pilot. De asemenea, a oferit asistență tehnică atât în elaborarea Strategiei Naționale pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2022-2027, cât și în elaborarea Planului Național de Acțiune pentru Garanția Copilului.
Împreună, experți și profesioniști care lucrează în domeniile protecției copilului și îngrijirii alternative, autorități la nivel național și local, mediul academic, organizații ale societății civile și reprezentanți ai tinerilor, au explorat în profunzime teme precum rolul serviciilor primare și secundare în prevenirea separării de familie, perspectiva judecătorilor în cauzele legate de o potențială separare a copiilor de familia de origine precum și soluțiile pentru cei care părăsesc sistemul de îngrijire.
„Este crucial ca atât copiii, cît și tinerii să fie implicați în proiectarea politicilor și serviciilor care îi privesc, să fie interlocutori constanți atunci când vine vorba de proiectarea viitorului. Este important să ascultăm experiențele trăite și nevoile noastre, precum și sugestiile noastre pentru a îmbunătăți sistemul alternativ de îngrijire, inclusiv soluțiile solide și adaptate pentru persoanele care părăsesc îngrijirea. Aceasta din urmă este o etapă importantă a ciclului de îngrijire, iar atunci când este făcută așa cum trebuie, ea poate aduce beneficii întregii societăți, nu doar adolescenților care împlinesc 18 ani și părăsesc sistemul de îngrijire”, a declarat Alexandru Bratu, Președintele Consiliului Tinerilor Instituționalizați.
Strategiile Naționale pentru Drepturile Copilului din ambele țări, precum și Planurile Naționale de Acțiune pentru Garanția Copilului se concentrează pe copiii vulnerabili, inclusiv pe copiii care nu se află în îngrijirea familiei și care sunt considerați astfel ca fiind unul din grupurile de copii cărora li se acordă prioritate în primirea serviciilor.
„Acest schimb de experiență între cele două țări aduce multe avantaje pentru ambele părți, dar mai ales pentru copii. Atât România, cât și Italia implementează Garanția pentru Copii, programe pentru prevenirea separării copiilor de familie, precum și diferite modele de îngrijiire de tip familial. Schimbul bilateral de inițiative și solutii ne ajută să identificăm cele mai bune modele pe care să le implementăm la nivel național și local, astfel încât toți copiii să crească într-un mediu familial și să își atingă potențialul maxim”, a declarat Rareș Achiriloaie, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopții.
„Având în vedere eforturile depuse în procesele de reformă a îngrijirii copiilor, ambele țări au multă experiență de împărtășit pe această temă. Importanța creșterii într-un mediu familial este un principiu cheie al Convenției ONU cu privire la Drepturilor Copilului. Pentru a sprijini acest lucru, statele joacă un rol crucial, de la identificarea riscurilor și intervenția timpurie pentru sprijinirea familiilor și prevenirea separărilor, până la oferirea de îngrijiri alternative care să protejeze și să sprijine dezvoltarea deplină și armonioasă a copiilor care nu sunt în grija familiilor lor”, a declarat Anna Riatti, Reprezentanta UNICEF în România.
În ultimele trei decenii, România a continuat procesul de dezinstituționalizare a copiilor privaţi de îngrijirea părintească și a obţinut progrese importante. Cadrul legal actual (Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului) garantează un mediu protector, prin interzicerea generală a instituţionalizării copiilor sub 7 ani (deşi cu o excepţie semnificativă a copiilor cu dizabilităţi, pentru care limita minimă de vârstă este stabilită la 3 ani).
Toate aceste eforturi, precum și eforturile consolidate de prevenire a separării copiilor de familii prin programe precum Pachetul Minim de Servicii, au dus la o scădere lentă, dar continuă, a numărului de copii aflați în îngrijirea instituțională.
Cu toate acestea, date recente arată că, la jumătatea anului 2024, 25% din toți copiii din sistemul de protecție specială (9.954 de copii) erau încă găzduiți în cele 1.240 de unități rezidențiale publice și private.
De asemenea, datele arată că în aceste centre rezidențiale aproape 1 din 4 copii este un copil cu dizabilități, care este expus permanent riscului de a fi lăsat în urmă în procesul de tranziție către darea în plasament unei familii, din cauza lipsei de îngrijire și servicii specializate.
În mod similar, în Italia, și în special odată cu reforma din 1983, sistemul de îngrijire alternativă a fost orientat către plasamentul familial, prin intervenții de reglementare și modele de sprijin precum programul PIPPI, Liniile directoare privind plasamentul familial și proiectul Care Leavers.