Donatiile si sponsorizarile sunt intotdeauna binevenite pentru un ONG. Uneori insa o organizatie neguvernamentala trebuie sa poata spune si „Nu, multumesc”.
E important ca un ONG sa aiba o politica clara privind sursa donatiilor si sponsorizarilor, sa impace nevoile organizatiei cu valorile si principiile care ii guverneaza activitatea. Atunci cand i se ofera ceva, un ONG ar trebui sa-si puna urmatoarele intrebari: Se suprapun obiectivele finantatorului cu misiunea organizatiei? Un ONG de mediu vertical nu va putea accepta finantare de la un donator, o companie petroliera. Iar un ONG care se ocupa de victimele violentei domestice nu va putea spune „Da” unei fabrici de alcool. Trebuie avut in vedere nu doar compromiterea organizatei in comunitate, ci si fata de ceilalti donatori. A accepta finantari de de la noi donatori fara a tine cont de donatorii clasici poate duce la pierderea acestora din urma. Un ONG trebuie, de asemenea, sa aiba in vedere termenii si conditiile finantarii. Sunt acestea riscante, inclusiv financiar? Dincolo de donatia/sponsorizarea obtinuta pot exista costuri administrative si de management a activitatii pentru care s-a obtinut finantarea care sufoca organizatia. Ce istoric are donatorul? Cum e vazut in comunitate? De unde provin fondurile? Cum intentioneaza donatorul sa-si promoveze actiunea caritabila? Pentru un ONG integru aceste intrebari sunt mai importante decat atractivul „Multumesc”.