Intr-o dimineata, se trezi metamorfozat intr-o ganganie scarboasa, cu abdomenul paros si umflat, cu zeci de picioare hidos de subtiri tremurandu-i neputincioase. Reusi sa se rostogoleasca pe spate, cu un efort „supraomenesc”, peste telecomanda cu butoane cleioase. Imaginile in culori incetosate incepura sa-i curga prin vene, dilatandu-le, bataile inimii aproape ca incetara. Era acum mai linistit. Gura crainicului TV se deschidea si se-nchidea hipnotizant, lasandu-l inert. Inchise ochii, se concentra si zvacni, dandu-si aproape duhul. Corpul tresari gelatinos, iar telecomanda de sub el ii rasplati efortul. Zeita de pe ecran il poseda, varandu-i-se in carnea flescaita. O ingurgita incet, epuizant, pana cand venele incepura sa-i paraie. Vedeta din ecran il privi drept in ochi. Va urmaresc de mult timp, ii spuse ea, dar nu am indraznit sa va vorbesc pana acum. Povestiti-mi ceva despre dumneavoastra, orice. Uitati cum imi tremura glasul de emotie. Nu am mai abordat niciodata un telespectator ca dumneavoastra. Aveti asa un fel de a ma privi, ca ma tulbur. Simt ca intre noi doi s-a stabilit o legatura. V-as spune sa va apropiati mai mult, dar numai daca vreti cu adevarat. Tacerea dumneavoastra ma infioara. Nu stati asa pe canapea… Ma intreb daca ati dori sa imi mangaiati sanii. Inteleg ca v-ar veni foarte greu. Examinati-i in voie, nu vreau sa va presez. Va spuneti desigur ca ar fi ceva deplasat ca un simplu telespectator sa intre in direct cu sanii unei vedete. Va asigur, cu toata onestitatea, ca nu obisnuiesc sa imi deschid inima oricui care ma priveste la televizor. Sunt o profesionista. Ah, uitati-va, sunt goala. Nu stiu ce mi-a venit deodata. Am facut acest gest din toata inima. Am simtit ca dumneavoastra va pot arata totul. Sunteti atat de calm. Privirea dumneavoastra ma hipnotizeaza. Va marturisesc ca as dori ca aceasta emisiune sa nu se termine niciodata. Gandul ca in cateva minute totul se va termina intre noi doi e insuportabil. Fara dumneavoastra nu voi mai fi nimic. Zecile de picioruse incepura sa i se zbata spasmodic si, cu o sfortare muribunda, o rase, din telecomanda, de pe suprafata ecranului. Olimpiana isi lua tributul. Bucati de carne, dislocate din racitura corpului aproape neinsufletit, improscara televizorul. E de rau, incepu agentul, va spun, pentru binele dumneavoastra, marturisiti-va fapta. Nu e prima oara cand, din cauza unui telespectator, o vedeta isi pierde capul, in direct. Am mai avut de-a face cu asa ceva, sa stiti, tacerea dumneavoastra nu face decat sa va complice existenta. Asadar, il privi judecatorul, cum va explicati ca o vedeta s-a prabusit in fata si din cauza dumneavoastra. Fara ca dumneavoastra, care o priveati, sa faceti ceva pentru a impiedica acest lucru. Impasibilitatea dumneavoastra este o crima abominabila. Acuzat, aveti ceva de spus in apararea dumneavoastra? Iertati-ma, domnule judecator, dar imi este cu neputinta. Si inchise televizorul.
Timpul petrecut in fata micilor ecrane are urmari nefaste asupra dezvoltarii psihomotorii si a sanatatii copiilor: le altereaza capacitatea de invatare si concentrare, le ingreuneaza dezvoltarea lingvistica, le perturba somnul si favorizeaza ingrasarea. (Academia Americana de Pediatrie)
In primele sase luni ale anul 2011, copiii din Romania cu varsta cuprinsa intre 4-14 ani au petrecut in fata micilor ecrane nu mai putin de 3 ore si 37 de minute in medie pe zi. (studio GfK 2011)
9 din 10 romani prefera, in timpul liber, sa stea acasa si sa se uite la televizor. (studiu GfK 2009)
Copiii si adolescentii americani se uita la televizor intre 22 si 28 de ore pe saptamana, mai mult timp decat orice alta activitate, exceptand somnul. Pana la varsta de 70 de ani, ei isi vor fi petrecut deja intre 7 si 10 ani in fata televizorului. (The Kaiser Family Foundation)