China este una dintre economiile mondiale care nu (mai) poate fi trecuta cu vederea foarte usor la ora actuala.
Mitul produselor foarte ieftine, chicioase si de slaba calitate nu a murit pe deplin, caci acesta reprezinta o realitate cu care ne confruntam cu totii. Insa dincolo de acest aspect, China este o forta economica incontestabila, care incepe, pe diferite paliere sa se rafineze si sa aiba din ce in ce mai multa consistenta capitalista, si nu numai iz capitalist. Iar un exemplu foarte bun in acest sens este filantropia corporatista care, desi in prezent este pe val, este totusi inca destul de departe de ceea ce se intampla in Statele Unite ale Americii. Astfel, aproximativ doua treimi din donatiile caritabile din China sunt facute de catre corporatii, iar restul de o treime provine de la donatori persoane fizice. Prin contrast, in Statele Unite, cea mai mare pondere (73% in 2010) din donatiile caritabile vine de la donatorii individuali si doar 5% de la companii, potrivit datelor oferite de Giving USA Foundation.
Donatiile caritabile in China au crescut semnificativ in ultimii ani in principal ca rezultat al cresterii nivelului de trai, al dezvoltarii clasei de mijloc si al unui numar tot mai mare de antreprenori privati de succes. Insa nevoile in crestere existente in randul populatiei reprezinta un alt factor important. Disparitatile socio-economice din China se manifesta printr-o imensa diferenta de resurse financiare disponibile in randul populatiei, o neputinta a autoritatilor publice de a oferi servicii sociale precum si un acces inegal al populatiei la astfel de servicii.
In acelasi timp, datorita unor niveluri medii de venituri mai ridicate, asistenta oficiala de dezvoltare oferita Chinei a scazut semnificativ, de la 2,2 miliarde de dolari in 2001 la 670 de milioane de dolari in 2010. Acest context forteaza organizatiile non-profit chineze sa isi indrepte din ce in ce mai mult atentia catre donatori precum guvernul, fundatiile si companiile.
Din acest motiv, actele filantropice au devenit nu numai un imperativ social, ci si o oportunitate pentru afaceri de a se implica, de a genera dezbateri si de a influenta schimbarea sociala in China. Oportunitatile exista pentru companiile care vor cu adevarat sa se implice, si sunt in acest sens suficiente exemple care arata ca se pot incheia parteneriate de succes intre ONG-uri si companii din China.
Insa cat de mult sunt dispuse companiile sa doneze, in medie si mai ales cum stau aceste cifre comparativ cu Statele Unite? Potrivit datelor colectate de Bloomberg, cheltuiala mediana anuala a companiilor chinezesti pe actiuni filantropice este inca destul de mica in comparatie cu cea realizata de companiile americane. In 2011 aceasta valoare a fost de 13 milioane de dolari in cazul companiilor americane listate public, si doar de 300.000 de dolari in cazul companiilor chinezesti. Aceasta analiza a fost realizata pe baza unei selectii de 3.000 de companii americane si non-americane pentru care Bloomberg urmareste datele ESG. De asemenea, s-a folosit mediana in loc de medie (mediana este valoarea ce imparte in doua o colectie ordonata de date. Astfel, jumatate din valorile variabilei sunt mai mari decat mediana si jumatate sunt mai mici. Mediana reprezinta un indicator robust statistic de medie).
Companiile chinezesti tind totodata sa cheltuiasca o parte mai mica din veniturile lor anuale pe activitati filantropice. In medie, companiile americane analizate folosind setul de date Bloomberg ESG au cheltuit 0,23% din veniturile lor anuale pe activitati caritabile, in timp ce companiile chinezesti, doar 0,02% in medie.
Si multinationalele participa la activitati caritabile in China, dar exista totusi o serie de provocari cu care acestea se confrunta. Astfel, pe baza unui studiu realizat de The Conference Board China Center in randul a 120 de companii straine care opereaza in China, multe dintre acestea sunt deja implicate in unele forme de filantropie derulate in aceasta tara. In 2010 de exemplu, 78% dintre companiile straine participante la studiu au afirmat ca au oferit contributii financiare in China, in timp ce 66% sustin ca au facut donatii in bunuri.
Pentru multinationalele care au operatiuni pe piata chineza, cheltuirea in adevaratul sens al cuvantului – extern, intern si strategic – a unor sume de bani pe activitati civice, ramane o provocare extraordinara. Donatorii straini sunt de cele mai multe ori pusi in dificultate de complexitatea si opacitatea sectorului nonprofit din China. Structura si sistemul de reglementare care guverneaza acest sector este incomparabil mai diferit decat cel din Occident, astfel ca marilor companii straine le este dificil sa activeze si sa se simta in zona lor de comfort. In consecinta, multe dintre multinationalele prezente in tara marelui zid chinezesc deruleaza programe filantropice care nu sprijina in mod eficient sau pe deplin obiectivele strategice si care nu exploateaza in totalitate beneficiile multitudinii de resurse ale societatii civile locale. Ca atare, multinationalele trebuie sa inceapa sa se gandeasca serios si strategic la rolul pe care acestea ar trebui sa il joace si la modul in care isi pot maximiza atat beneficiile sociale cat si cele proprii in urma eforturilor depuse. (A.D.)