Păpădia, o plantă pe care nimeni nu și-o dorește în grădină, dar care are proprietăți medicinale nebănuite, cu această paralelă s-a încheiat proiectul „AcceDis – Acces pe piața muncii pentru persoanele cu dizabilități”, derulat de asociațiile HELP Autism și Specialisterne á Íslandi.
Aproximativ 4,1% din populația României prezintă o dizabilitate. La sfârșitul lunii iunie 2023, în România erau înregistrate 899.066 de persoane cu dizabilități, dintre care 98,2% (882.911 persoane) trăiau independent sau erau îngrijite de familii (neinstituționalizate), iar 1,8% (16.155 persoane) erau instituționalizate.
În martie 2023, sprijinul financiar total acordat de stat pentru fiecare categorie de dizabilitate era:
- Handicap Grav (Gradul I) (39,39% din total – în 2018): 2.677 LEI, incluzând o alocație lunară și un buget personal complementar de 598 LEI, plus o indemnizație pentru îngrijitor de 2.079 LEI.
- Handicap Accentuat (Gradul II) (49,39% din total – în 2018): 449 LEI, reprezentând alocația lunară pentru dizabilitate și bugetul personal complementar.
- Handicap Mediu (11,22% din total – în 2018): un buget personal complementar de 72 LEI, fără a specifica o alocație adițională pentru dizabilitate.
Cheltuielile totale lunare ale statului român pentru persoanele cu dizabilități, pe baza datelor pentru 2023, sunt de peste 1.000.000.000 LEI. Pe parcursul unui an, acestea se ridică la aproximativ 13.000.000.000 LEI.
AcceDis continuă demersurile inițiate în urmă cu 2 ani de Asociația HELP Autism, printr-un proiect similar, care a avut ca obiectiv consolidarea parteneriatelor între organizațiile care sprijină persoanele cu dizabilități, din România și Islanda, pentru a încuraja accesul acestora pe piața locurilor de muncă. Proiectul a cuprins, printre altele, un studiu legislativ urmărind legile anti-discriminare, accesibilitatea și amenajările, educația, ocuparea forței de muncă, asistența medicală, serviciile și beneficiile sociale, transportul și viața independentă în cele două țări partenere. De asemenea, reprezentanții ONG-urilor din cele două țări au făcut schimb de bune practici prin vizite în România și Islanda. După ce delegația română a făcut o vizită la Reykjavik în luna octombrie, proiectul s-a încheiat cu o masă rotundă la care a participat o echipă din Islanda, la showroom-ul Design Center al firmei Kronospan din București.
Ce este dizabilitatea? Poate fi o nepotrivire între design și abilitățile persoanei, fie în școală, la locul de muncă sau în spațiul public. De la această premisă a plecat discuția și de la întrebarea ce se întâmplă cu copilul meu când eu nu voi mai fi?
„Un copil se naște cu autism, trăiește și moare cu acest diagnostic. Proiectul AcceDis continuă demersurile inițiate de HELP Autism prin programul HELP Hire, care a pornit dintr-o nevoie, din realitatea tinerilor cu autism deveniți adulți și din grija familiilor pentru destinul lor. Provocările acestor copii cresc odată cu vârsta, când încep să interacționeze cu mai multe persoane, care de multe ori nu le înlesnesc viața, dimpotrivă. Așa am decis să ne concentrăm pe oferirea de servicii socio-profesionale și să ne conectăm cu parteneri din străinătate ca împreună să facem angajabilitatea persoanelor cu minți diverse o normalitate, minți pe care îmi doresc să le privim prin prisma abilităților lor, și nu invers”, a declarat Daniela Bololoi, Președinte HELP Autism.
Situația persoanelor cu dizabilități în România
În România trăiesc aproximativ 22.783 persoane diagnosticate cu Tulburări de Spectru Autist (TSA), dintre care 3.800 sunt adulți cu vârste 18-25, iar 16.983 sunt copii sub 18 ani. În anul 2022, 2.000 de persoane au fost nou diagnosticate. Accesul limitat la școală le îngreunează accesul la piața muncii mai târziu, astfel că doar 1% din persoanele cu autism au un job, în timp ce în Europa rata este de 10%.
În urma studiului legislativ comparativ reiese faptul că România stă bine la capitolul legislație, însă aplicarea este deficitară. Numeroasele instituții implicate în sprijinirea persoanelor cu dizabilități, serviciile sociale și medicale separate și birocrația aferentă fac integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii o misiune aproape imposibilă.
În ultimii 30 de ani s-au făcut progrese, însă România are de recuperat după lunga perioadă de regim comunist, care nu a acceptat dizabilitatea. Infrastructura de transport, clădirile, instituțiile și procesele de recrutare neadaptate, care devin astfel discriminatorii, sunt aspecte care necesită îmbunătățire. Integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii depinde în bună măsură de un sistem de educație incluzivă în școlile de masă și speciale, atât în mediul urban, cât și în cel rural, iar diferențele sunt majore de la o regiune la alta. De asemenea, România mai are de lucrat la capitolul mentalitate, de a încuraja persoanele cu dizabilități să devină autonome, să locuiască singure, și să fie susținute în mediul privat și cel public.