Un baiat (de la nONGuvernamental) s-a simtit foarte bine aseara, la Farmecele si Civismele fetelor de la CeRe. Donatia se face zambind, sincer, relaxa(n)t, fara sa-ti dai seama ca donezi, doar ca faci (un) bine. CeRe stie cum sa (te) faca un donator fericit, stie cum sa faca un barbat fericit (stati putin, la urma urmei CeRe-a strans bani si pentru mine). Oana (de la CeRe, bineinteles) a transmis aseara un mesaj imaculat si bataios de genul ca exista viata ONG si dupa PHARE, si fara finantari. Si tot o fata, Amedeea (de la Estuar), mi-a zis cuceritor ca un proiect fara finantare e un proiect mai proiect decat cele cu finantare. Sa gandesti un proiect inainte de a se lansa un “call”, sa crezi in el, sa-ti spui ca nu ai nevoie de finantare (dac-o fi, nu cum-o fi, cu-atat mai bine) e o dovada de lupta si incredere maxima in ceea ce faci. Iar izbanda in acest caz e garantata si cu atat mai mare.
Eu unul am trait aseara un fel de “rapid eye movement”. Ca in faza de somn paradoxal, m-am „trezit” si-am „visat” frumos. O… donatie, pe care as vrea s-o fac „in alb si rosu”, un prilej de reintalnire cu (fetele de la) CeRe…
Un martisor pentru (fetele de la) CeRe
